Opriţi globul să cobor …după o zi de linişte revin să fac voluntariat pentru Biserica Ortodoxă!

Când parcă sunt pregătită să devin enoriaş exemplar se găseşte neapărat un preot care să-mi taie cheful să merg săptămânal la biserică. Deşi, sunt doi oameni la care mă gândesc cu speranţă de fiecare dată când vreau să evadez de pe această planetă intolerantă, xeno/homo/umanoFOBĂ. Este vorba de doi slujitori ai bisericii creştine, unul dintre ei este preot al bisericii ortodoxe din R. Moldova şi celălalt este pastor al bisericii adventiste din România. Este vorba despre oameni pe care i-am văzut câte o singură dată, dar cărora mi-aşi deschide sufletul într-o spovedanie – Părintele Pavel şi Pastorul Ioan.

Pastorul Ioan din România a semnat în calitate de martor la căsătoria civilă a unui foarte bun prieten al său, care a fost misionar protestant timp de treisprezece ani. Astfel acel prieten al pastorului Ioan a devenit soţul meu şi a fost exclus din Biserica Adventistă pentru că eu am rămas enoriaşă a Bisericii Ortodoxe.

Am să fiu sinceră până la urmă şi am să recunosc că sunt foarte dezamăgită de starea de lucruri din ortodoxia R. Moldova şi nu mi-am dorit sacrificiul soţului meu, căruia i-a rămas inima în biserica din care a fost excomunicat pentru că s-a căsătorit cu o ortodoxă. Am fost gata să devin parte a biserici adventiste, dar soţul meu mi-a spus clar că la Domnul venim mai întâi prin inima noastră, apoi printr-o biserică. La cununia civilă şi masa de după am fost cu f. mulţi prieteni ai soţului meu din Biserica Adventistă, m-am simţit mai eu ca niciodată şi am fost fericită să-mi sărbătoresc căsătoria civilă fără alcool, fără ţigări şi fără taxe plătite la biserică. Doar mai apoi m-am gândit la cum oare s-o fi simţit soţul meu în faţa Domnului în ziua când a plătit cu o parte din sufletul său pentru libertatea mea de a alege biserica în linişte, gândit şi nesilită de familie. Cum s-a simţit pastorul Ioan când la Oficiul Stării  a semnat de fapt excomunicarea din biserică a unuia dintre cei mai buni prieteni ai săi?..

O ex-colegă a mea zicea că majoritatea creştinilor ortodocşi din R. Moldova suntem parte a bisericii doar prin botez şi în datele Biroului de Statistică. Eu fac parte din categoria descrisă de ex-colega mea şi mai deunăzi când am văzut o persoană cu statul de deputat pupând cu poftă mâna preotului mi-am zis că chiar sunt o ortodoxă care …mai am de învăţat. Când am înmormântat oameni apropiaţi aveam nevoie de o vorbă bună şi înţeleaptă, recunosc – am aşteptat măcar o propoziţie de susţinere de la preoţii ortodocşi care au oficializat slujbele de pomenire, dar de fiecare dată mi-au zis doar despre colaci şi bani, atât. Aşa că nu aveam nici o dorinţă să merg cu pruncii mei la un preot care să-mi treacă rece şi strict financiar peste bucuria venirii în familie a copiilor mei.

Dumnezeu le-a aranjat pe toate aşa încât prietenele mele din Biserica Ortodoxă să devină nanele dragi şi bune ale pruncilor Teia şi Mircea. A fost una din cele mai frumoase zile din experienţele mele de mamă şi creştină ortodoxă, şi aceasta datorită felului blajin, înţelepciunii şi simţului umorului preotului Pavel din Chişinău. Picii mei cresc mici ortodocşi, care se roagă zilnic Domnului şi spun că niciodată nu suntem singuri, pentru că mereu lângă noi este Dumnezeu. În curând vom merge la Părintele Pavel să-i punem întrebări dificile – de ce să  vină copii la Domnul prin silnicia Bisericii Ortodoxe (bazele ortodoxiei introduse în mod obligatoriu în şcoli) când ei ar veni cu plăcere la Domnul prin iubirea şi pacea din şcolile duminicale ale Bisericii ortodoxe, plătite din taxele părinţilor ortodocşi (şi nu din taxele statului care trebuie să acopere nevoile de instruire generală)?..

Mă tot gândesc că ar trebui să fiu cea dintâi responsabilă în faţa Domnului de educaţia religioasă a copiilor mei, apoi Biserica NOASTRĂ Ortodoxă să-şi asume această povară. M-am gândit mult cum să ajut Biserica de care aparţin acum când i-a o decizie crucială menită să aducă/menţină mai mulţi enoriaşi în Biserica Ortodoxă. Ştiu că şi mulţi dintre oamenii care îmi citesc blogul caută o cale corectă din punct de vedere biblic, respectiv şi a drepturilor omului, de a ajuta biserica lor să fie locul în care iL pot găsi pe Domnul lor. Iată la ce m-am gândit, prieteni şi creştini ortodocşi – pentru că este şi Săptămâna Naţională a Voluntariatului – hai să facem într-o zi două ore de voluntariat şi să facem o analiză SWOT (Strengths, Weaknesses, Opportunities, Threats) a deciziei Sinodului Bisericii Ortodoxe pe care să o trimitem conducerii Bisericii NOASTRE Ortodoxe, pentru a ajuta sfinţii părinţi să i-a o decizie bună şi bazată pe dorinţele ARGUMENTATE ALE ENORIAŞILOR ORTODOCŞI.

Foto din ziua în care copii mei, Teia şi Mircea, au completat rândurile enoriaşilor Bisericii Ortodoxe.