Doi ani



Mă numesc Teresa Smiley, am activat ca voluntar al Corpului Pacii în cadrul Asociaţiei Neoumanist, din mai 2008. Pe 8 aprilie 2010 finalizez serviciul  de voluntariat şi revin în Statele Unite.

La 27 martie am spus în mod oficial la revedere beneficiarilor şi personalului de la Neoumanist. Mi-am exprimat recunoştinţa pentru lecţiile învăţate şi realizările obţinute împreună. Am prezentat informaţii şi fotografii despre mine, familia mea, ţara, statul, orasul meu, viaţa mea înainte de Republica Moldova, călătoriile mele, şi munca mea în Moldova pentru beneficiari. Ei au avut multe întrebări, şi am fost fericită să le împărtăşesc mai multe despre mine şi despre cultura mea. Am copt pâine de banane pentru ei. Beneficiarii au interpretat cântece pentru mine şi-au exprimat aprecierea şi speranţa de a ne revedea. Una dintre bunicuţe a împletit un fular pentru mine, un cadou emoţionant. Am fost mişcată până la lacrimi de aceste gesturi de gratitude.

De-a lungul anilor, mulţi moldoveni m-au întrebat unde este mai bine, în Moldova sau America? Am răspuns că ambele ţări vor avea întotdeauna lucruri pe care le iubesc si-mi vor lipsi. America este casa mea, evident, unde drumurile sunt mai bune, eu înţeleg limba, familia mea este acolo şi mă aşteaptă cu nerăbdare, şi am toate facilităţile moderne. Moldova este cu totul altceva. Aceste persoane nu pot avea prea mult, dar ar da tot ce au dacă aţi cere de la ei. Generozitatea şi ospitalitatea este în fiecare conversaţie, fiecare ciorchine de struguri, fiecare pahar de vin, şi fiecare floare dăruită  ţie pentru nici un motiv, special. Ei cinstesc natură şi îşi fac timp să se bucure de ea. Ei lucrează pământul pentru că ştiu că pămîntul le va oferi o recolta bogată. Ei părăsescă locuinţele lor şi pleacă in lung şi în lat pentru a găsi de un loc de lucru pentru aşi asigura familiile. Ei sunt supravietuitori!

Nu voi uita niciodată Moldova, oamenii săi, precum şi lecţiile care le-am invatat aici. Am învăţat să vorbesc româneşte, să număr în rusă, şi să salut în ucraineană. Am învăţat ce înseamnă cu adevărat să lucrezi într- o echipa interculturală. Am învăţat să am răbdare, foarte multa rabdare, şi să fiu flexibilă. Am învăţat să ascult cu adevărat. Am învăţat că, uneori, o strîngere de mână, o îmbrăţişare, sau un zambet este de ajuns pentru a atinge o viaţă. Am învăţat să încetinesc ritmul şi să iau viaţa aşa cum vine. Acestea sunt lecţiile pe care le puteam învăţa doar aici in Moldova.

Sunt recunoscătoare că am fost repartizată la Neoumanist . Această organizaţie este motivată pentru a începe un proiect şi a-i vedea  continuitatea. Echipa este deschisă la idei noi şi este în continuă lupta pentru îmbunătăţire. Dar cel mai imporatnt, aceasta este o organizaţie care cu adevărat şi îşi face griji profunde si are o inima mare pentru persoanele în vârstă. Ei văd necesităţile şi fac tot posibilul să le satisfacă. Este o organizaţie model in Moldova, caracterizată prin responsabilitate. Fiecare membru al echipei Neoumanist m-a învăţat ceva, astfel că nu pot să-mi exprim mulţumirile mele suficient.

Voi purta în suflet Moldova cu mine oriunde voi pleca. Îmi voi aminti de oamenii, generozitatea şi spiritul ei. Voi povesti despre experienţa acumulată aici în speranţa de ai motiva  pe alţii să dăruiască.

Teresa Smiley


Neoumanist