Mitul “7 aprilie” şi interesele politice
La acel moment, sursele de informare erau puţine la număr, iar cele mai semnificative erau angrenate în mecanisme de manipulare gestionate de fostul partid de guvernământ şi prezenta formaţiune de opoziţie. De aceea, mediul public a devenit “teatrul de luptă” între diversele “produse” comuniste sau anti-comuniste cu caracter propagandistic (filme, spoturi publicitare, foi volante etc.), care excludeau dinadins elucidarea cuprinzătoare a evenimentelor din aprilie 2009.
De fapt, redirecţionarea atenţiei publice era imperativă pentru formaţiunile liberale din cauza incriminăril0r unor acuze legate de organizarea, susţinerea sau instigarea la violenţe, în care au degenerat demonstraţiile paşnice propulsate de “energii civile” iniţialmente foarte haotice, neuniforme şi incontrolabile. Concomitent, acestea au pus accentul pe exploatarea cauzei victimelor violenţelor comise de autorităţi, iar în paralel pe învinuirea exclusivă a conducerii comuniste care a dictat sau a condiţionat comportamentul organelor de forţă. În rezultatul acestei “alchimii politice” s-a format un front comun al opoziţiei liberale cartelizate în jurul sentimentelor “anti-comuniste” întărite prin ideologizarea zilei de 7 aprilie.
La reconstituirea imaginilor acelei perioade neliniştite observăm însă că demonstraţiile care au avut loc după 6 aprilie au fost în totalitate compromise. Or, pe lângă radicalizarea acţiunilor de protest, a mai fost confiscat şi caracterul lor civil, fiind politizate şi transformate în manifestări anti-guvernamentale “anti-comuniste”. Prin urmare, 7 aprilie trebuie să poarte o cu totul altă conotaţie decât cea pe carea încearcă să o cimenteze anumite forţe politice. Or, prin radierea din “memoria publică” a acţiunilor publice “simbolice” din 6 aprilie, unele partide liberale relativ noi şi-au umanizat profilul prin capitalizarea impactului social al violenţelor anti-civile declanşate după 7 aprilie şi încorporarea lor într-un “mit politic”.
Lipsiţi de careva protecţie externă victimele acestor acte “anti-democratice” au devenit “obiectul” confruntărilor politice de anvergură, în care liberalii adjudecau raţionalitatea şi legalitatea protestelor post-6 aprilie, iar guvernarea comunistă le condamnau pentru caracterul lor “anticonstituţional”. Din aceste considerente, “7 aprilie” a devenit subiectul primar al campaniilor electorale pentru scrutinul din 29 iulie. De asemenea, prin acest demers se încearcă “nimicirea politică (electorală)” a PCRM-ului, pe fondul unei eschivări de la aprecierea “revoltei anti-comuniste” şi a atragerii la răspundere a tuturor responsabililor pentru distrugerea edificiilor de stat şi atacarea poliţiştilor.
Din cauza tratării unilatarale şi echivoce a evenimentelor din 7 aprilie, comuniştii şi adepţii lor au contra-argumente în adresa actualei guvernări, care le permite să discretiteze fără rezerve partidele liberale, dar şi protestarii paşnici neimplicaţi în acţiunile de vandalizare sau de vătămare a reprezentanţilor de menţinere a ordinii publice.
Pentru a pune capăt speculaţiilor politice însoţite de deziformarea opiniei publice se impune o radiografiere pertinentă a şirului de evinemente derulate în 2009 începând cu data de 6 aprilie. Bilanţul acestui proces trebuie să fie judecarea corespunzătoare a tuturor persoanelor care se fac vinovate de comiterea variatelor infracţiuni (protestari violenţi, politicieni instigatori, reprezentanţii organelor de forţă sau a instanţelor de judecată sau factori de decizie). Clarificarea acestor evenimente a fost solicitată de nenumărate ori şi de către partenerii europeni. De aceea, pe lângă investigarea lor din perspectivă politică, în cadrul Comisiei parlamentară specializate, se cere şi un complex de măsuri judiciare cu participarea organelor de cercetare penală.
Omiterea unei imagini complete va dezavantaja în primul rând opinia publică, fiind supusă în continuare unei manipulări duble atât din partea comuniştilor, cât şi a liberalilor. În final, această situaţie va slăbi poziţiile electoratului în raport cu clasa politică, fiind instituit un nou instrument de manipulare a dispoziţiilor electorale, fundamentat pe animozităţile pe marginea “elogierii” sau “denigrării” zilei de 7 aprilie 2009.
