Oameni ai nimanui?

img_30022El venit trecut de sapte seara. Afara viscolea cumplit, ca intr-adins, prima si, cred ca, ultima oara in aceasta iarna. În Centrul d Reintegrare Sociala a Tinerilor „Alternativa", evident, la ora asta n-a mai gasit nici un specialist. Doar educatorul de noapte ajuta tinerii din plasament sa-si pregateasca cina modesta. Cel din urma m-a sunat, si in citeva minute deja ii transmiteam tinarului zgribulit de frig lenjeria de pat, plapuma, perna si niste rechizite pentru igiena personala, depozitate in debara anume pentru asemenea cazuri de urgenta.

În timp ce-i faceam lista bunurilor primite m-ia spus povestea lui, cum tocmai din Cupcini a venit pe jos, fara nici un ban in buzunar, intr-o singura haina, deloc potrivita pentru sezonul de iarna, cu unicul document (Adeverinta de nastere) care-l pastra fara a-l pune, de fapt, in valoare, poate intuitiv, sau poate pentru faptul ca era unica amintire despre parintii ce l-au lasat in firava copilarie intr-o casa de copii. Apoi mi-a mai spus ca a facut noua clase la gimnaziul-internat din Cupcini si o meserie, pe care nici macar n-a ales-o singur („toti baietii din clasa au fost inscrisi dupa absolvire „cu hurta" la specialitatea de zugrav-tencuitor"). A schimbat mai multe locuri de munca in Cupcini si, pina afara mai era cald, locuia cind la un fost coleg de internat, cind la cineva carui i s-a facut mila de el, dar de multe ori dormea unde gasea un culcus cu acoperis ce-l ferea de ploaie si vint...

Ia-m aratat camera si patul ce-i vor deveni casa pentru urmatoarele 3-6 luni. În scurt timp s-a acomodat, primit de tinerii din centru, pe care, de fapt, ii cunostea demult (ei, cei proveniti din internate, se recunosc de la o posta, mentionind multe deosebiri de copiii din familii, sau „domasnie", cum ii numesc de obicei).

Dimineata tinarului a inceput cu procedurile practicate in asemenea cazuri: a avut loc interviul preliminar, la care psihologul i-a identificat situatia, necesitatile si problemele cu care se confrunta. Ca si in alte cazuri similare, a fost supus unui test psihologic. Dupa ce a facut cunostinta cu Regulamentul centrului, a semnat un Contract de servicii, apoi asistentul social a elaborat Ancheta sociala si i-a deschis dosarul personal. Acum poate fi intr-adevar ajutat sa-si rezolve problemele care ii pareau inca ieri munte de piatra.

„Aici m-au invatat sa-mi fac mincare, curatenie in camera, sa ma ingrijesc, am cumparat impreuna cu asistentul social de la „gumanitarka" haine de iarna, fac in fiecare saptamina o lista a necesitatilor si primesc niste bani pentru mincare, haine, medicamente...", - ii spunea baiatul intr-un interviu lui Mircea Surdu, care fusese sa viziteze centrul. „De parinti stii ceva?" „N-au fost la internat nici o data. A scris asistentul social la minister o scrisoare, cum ca o caut pe mama, poate este pe undeva si ma cauta...". /Dar raspunsurile de la Ministerul Dezvoltarii Informationale, de regula, au acelasi continut: „Conform datelor Registrului de Stat al Populatiei, cetateanca X, originara din or. Y, a avut inregistrare la domiciliu in Republica Moldova pe adresa Z, cu pasaport ex-sovietic... si a fost radiata de la evidenta. Actualmente nu are inregistrare pe teritoriul Republicii Moldova."

La intrebarea daca lucreaza, i-a raspuns jurnalistului ca impreuna cu asistentul social a cautat de lucru. S-a angajat la un patron, dar nu are contract, carnet de munca, polita de asigurare medicala. De ce? „N-am buletin. Amu il face asistentul social si pe urma, poate, m-oi aranja la lucru pe contract". Stie el prea bine ca nici pe departe nu va fi asa, fiindca majoritatea tinerilor plasati, chiar si cu actele perfectate de specialistii centrului, lucreaza sau „cu ziua", sau fara contracte de munca. „Si ce faci cind te imbolnavesti?", - il mai ispiteste jurnalistul. „Merg la vre-un medic de sector, daca nu ma primeste - incerc la altul. Noi, cei din centru, nu avem medicul nostru de sector, parca am trai in aer, fara adresa. Iaca a nimerit intr-o bataie un baiat de-a nostru, si „skoraia" nu l-a luat la spital, au spus ca nu are comotie, nu-i nimic grav, dar a doua zi a lesinat, ne-o speriat pe toti! Iata asa: ai polita - lecuieste-te, da n-ai - sezi lat! A doua zi asistentul social i-a cumparat polita medicala si l-a dus la spital, dar banii pe doua luni care-i primeste pentru mincare de la centru s-au dus... si cind a iesi din spital, pina la leafa, vrei - nu vrei: tine „dieta de... foame"".

Multe i-a mai spus baiatul jurnalistului. Tot in aceeasi ordine de idei, ceva mai tirziu, a avut loc o discutie a ex-ministrului Educatiei, dl Victor Tvercun, cu alti tineri plasati in centru. Dar si raspunsurile loc erau similare.

Istoria tinarului este una tipica, de aceea nici nu l-am nominalizat. Ea se repeta, de regula, la fiecare caz de adresare a tinerilor orfani, absolventi ai gimnaziilor-internat la Centrul de Reintegrare Sociala a Tinerilor „Alternativa" din Edinet. Pe linga tinerii orfani, centrul gazduieste si victime ale traficului de fiinte umane, care au alta istorie, dar tot atit de tragica si trista.

Astazi, dupa lungi negocieri cu Autoritatile Locale raionale si orasenesti privind sustinerea serviciilor adresate tinerilor in dificultate, centrul functioneaza, dar functioneaza in regim de stricta economie a resurselor. Iar autoritatile motiveaza refuzul de a sustine serviciile sociale oferite de centru prin lipsa de bani, de mecanisme ce ar permite sustinerea serviciilor de la buget, prin multe alte motive, care, de fapt, imi sugereaza o concluzie clara: e lipsa de motivare si de vointa politica.

...Aseara a mai venit un tinar. Vintul de iarna ii ravasea haina slabuta si pletele ne tunse demult... În citeva minute deja ii dadeam baiatului zgribulit lenjeria, plapuma, perna si niste rechizite pentru igiena personala, depozitate in debara anume pentru asemenea cazuri de urgenta. Nu, i-am oferit doua plapume. Fiindca in centru e frig ...

Oameni ai nimanui... Ei vin incoace pentru a smulge o raza de speranta pe care le-a rapit-o viata orfana plina de primejdii. Ei vin sa-si schimbe viziunea despre viitorul sau din „Voi muri pe sub garduri..." in „Vreau sa am un loc de munca, o familie, o casa, un copil... pe care n-am sa-l las niciodata...".

Liliana Samcov,
director al Centrului de Reintegrare Sociala a Tinerilor „Alternativa", Edinet
(ianuarie 2009)

 

http://asociatiademos.wordpress.com