Educație incluzivă: realizări, provocări, perspective

DSC 0361

Educația incluzivă reprezintă o provocare a schimbării atitudinii și mentalității societății în vederea reducerii barierelor și excluderii diferențelor în sistemul de învățămînt din Moldova. Această tematică a fost discutată în cadrul Mesei rotunde cu genericul ”Educație incluzivă: realizări, provocări, perspective”, organizată la data de 18 august 2015, în incinta Centrului Social Regional Renașterea, din mun. Chișinău. Evenimentul a fost organizat de către Direcția Municipală pentru Protecția Drepturilor Copilului, în parteneriat cu Direcția Generală Educație, Tineret și Sport, Centrul Psiho Socio Pedagogic și Centrul pentru Copilărie, Adolescență și Familie ”PRODOCS”, cu susținerea financiară a Fundației pentru Copii ”Pestalozzi” din Elveția.

Au conștientizat necesitatea promovării incluziunii educaționale 50 de reprezentanți ai Direcției sănătate, președinți ai comisiilor multidisciplinare intrașcolare, cadre didactice de sprijin, psihologi și manageri ai Centrelor de plasament statale şi nestatale.

În acest context, gazda evenimentului, dna Svetlana Chifa, șef DMPDC, a reiterat faptul că stabilirea parteneriatelor constructive sunt garanția succesului în asistența copiilor în situație de risc. Mesajul DMPDC s-a referit la necesitatea consolidării parteneriatelor cu toți actorii relevanți, care să acționeze în interesul superior al copilului. Totodată, provocările pentru asigurarea respectării drepturilor copilului în situații vulnerabile nu pot fi soluționate individual de DMPDC, dar prin efortul comun al autorităților responsabile. Printre dificultățile menționate este tratamentul discriminatoriu față de copiii din serviciul de plasament în instituțiile educaționale.DSC 0372

Un exemplu de parteneriat constructiv care vizează combaterea discriminării copiilor în situație vulnerabilă, este cel stabilit în februarie 2015 între Fundația pentru Copii ”Pestalozzi” din Elveția, CCAF ”PRODOCS”, DMPDC, DGETS și Liceul Teoretic cu Profil de Arte ”Nicolae Sulac”. Dna Cristina Coroban, manager CCAF, coordonator de proiect, a explicat că odată cu implementarea activităților din cadrul proiectului ”Incluziunea socio- școlară a copiilor din familii vulnerabile în sistemul educațional”, starea psihologică, integrarea socială și performanța școlară a copiilor din centrul de plasament a înregistrat progrese, iar relația cu familia biologică sau extinsă s-a îmbunătățit. Aceste mici succese se datorează desfășurării activității de suport școlar, participării copiilor în cadrului atelierelor de socializare, organizării seminarelor de instruire pentru cadrele didactice, a activităților socio- educative pentru părinți și copiii tipici din L.T.P.A. ”Nicolae Sulac”, precum și a unei tabere de vară cu participarea copiilor din centrul de plasament și a membrilor familiei biologice sau extinse a acestora.

Dincolo de provocări, probleme și dificultăți, din datele expuse de către șeful SAP, dna Carolina Cugut, am aflat că situația copiilor cu CES din mun. Chișinău s-a îmbunătățit simțitor în perioada anilor 2013 – 2015, odată ce în mai multe licee din capitală au fost deschise Centre de Resurse, iar aproximativ 50 de cadre didactice de sprijin au fost încadrate în procesul de învățămînt și lucrează cu copiii în bază de planuri educaționale individualizate.DSC 0390

Participanții s-au implicat activ în dezbateri, afirmînd cu fermitate că ”nu există copil rău, există adulți neglijenți”, iar din acest motiv educația incluzivă pornește de la o comunicare eficientă cu adultul. Fiind de acord cu faptul că ”Fiecare copil are dreptul la educație”, toți cei prezenți la masa rotundă s-au angajat să fie deschiși spre cooperare, întrucît o colaborare intersectorială eficientă ar grăbi procesul de incluziune a copiilor cu CES și a celor în situații de risc, asigurîndu-le astfel îmbunătățirea nu doar a calității educației, ci și a vieții per ansamblu.

//