Singuri acasă. Cum să vă înţelegeţi mai bine cu copilul în primii ani de şcoală?
Copii singuri acasă - Rubrica pentru persoanele care au grijă de copii cu părinţi plecaţi în străinătate 
CUM SĂ VĂ ÎNŢELEGEŢI MAI BINE CU COPILUL ÎN PRIMII ANI DE ŞCOALĂ?
În ţara noastră, educaţia în şcoală a copilului până în clasa a 9-a este obligatorie şi gratuită. În cadrul şcolii, dezvoltarea personalităţii, talentelor şi abilităţilor, pregătirea pentru o viaţă independentă şi responsabilă de adult este un drept al copilului.
Primii ani de şcoală reprezintă pentru copil o perioadă de adaptare continuă la noi reguli şi situaţii, de integrare în noi cercuri de interese şi grupuri de copii. Comunicarea cu copilul este importantă pentru că îl ajută să depăşească mai uşor aceste schimbări şi să fie mai încrezut în sine. Copiii care sunt ascultaţi de adulţii din preajma lor se simt respectaţi, îşi exprimă mai uşor bucuriile şi necazurile şi se adresează după ajutor atunci când au nevoie.
Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului împreună cu Portalul Web CIVIC.md vă va oferi informaţii despre: nevoile unui copil pentru a se dezvolta, cine este responsabil de creşterea şi dezvoltarea copilului, ce este necesar să discutaţi şi să hotărâţi înainte de a deveni tutorele unui copil, ce simt, cum gândesc şi cum să comunicaţi cu copii la diferite vârste, când şi de la cine să cereţi ajutor, care sunt posibilele urmări ale migraţiei părinţilor asupra stării emoţionale a copilului.
• Ajutaţi-l să se simtă în siguranţă
Explicaţi-i copilului că pentru a fi în siguranţă acasă, pe stradă, în grupul de prieteni, pe Internet, trebuie să respecte câteva reguli. Dacă ştie cum să procedeze pentru a evita pericolele, se va simţi mai puternic şi va avea mai puţine probleme. Dvs., împreună cu părinţii lui, îi veţi da mai multă libertate şi independenţă, deoarece veţi avea din ce în ce mai multă încredere în ceea ce el poate să facă.
Discutaţi cum îl pot ajuta următoarele acţiuni:
- Lasă acasă lucrurile scumpe sau nu arăta că ai bani sau obiecte care ar putea atrage hoţi (bijuterii, telefon, haine scumpe);
- Când comunici cu alţii pe Internet, foloseşte un nume inventat, nu spune adresa, că părinţii tăi sunt duşi peste hotare, că ai lucruri scumpe. Nu stabili întâlniri cu oamenii pe care nu îi cunoşti;
- Nu urca în maşini de ocazie sau care sunt conduse de şoferi care au consumat alcool;
- Spune-i îngrijitorului în ce locuri mergi la joacă/distracţii, cu cine te întâlneşti şi când te vei întoarce;
- Nimeni, nici chiar o rudă/persoană apropiată sau profesor nu are dreptul să te atingă într-un fel în care te simţi stânjenit, tulburat sau confuz. Nimeni nu are dreptul să-ţi ceară să-l săruţi, să-l îmbrăţişezi sau să-i stai pe braţe. Spune "nu", pleacă şi povesteşte despre asta unui adult în care ai încredere.
Copilul trebuie să ştie că sunt mai mulţi oameni care îl pot ajuta atunci când are o dificultate. Numiţi împreună cu el aceste persoane. Printre ele pot fi: prieteni, membri ai familiei, vecini, profesori, medicul sau asistentul social din comunitate, preotul. Spuneţi-i că la orice oră vă poate suna sau căuta pe dvs. sau pe altcineva în care are încredere. Elaboraţi împreună o listă de telefoane utile.
• Daţi-i "drept de vot"
Pentru un copil este important să fie luat în serios şi să vadă că părerile lui contează. Aflaţi ce crede el despre lucrurile care îl privesc şi, ţinând cont de vârsta şi gradul lui de maturitate, luaţi o decizie împreună. Or, exact aşa v-aţi aştepta să fie cerută şi părerea dvs. Bineînţeles, nu înseamnă că totul va fi aşa cum vrea el. Trebuie să înţeleagă că dvs. sunteţi adultul. Înţelegeţi şi dvs. că el nu vrea să conducă, el vrea să participe.
Oferiţi copilului posibilitatea de a alege între două sau mai multe posibilităţi. Aceasta este o cale foarte bună de a-l învăţa să ia decizii. Adulţii care încurajează copilul să facă propriile alegeri îi respectă individualitatea şi nevoia de libertate.
Respectaţi-i alegerile şi interveniţi numai dacă ele pot fi periculoase pentru copil. În aceste cazuri folosiţi argumente clare, nu vă impuneţi părerea.
• Încredinţaţi-i responsabilităţi pe potriva capacităţilor
Procesul de dezvoltare implică dezvoltarea abilităţilor şi asumarea unor responsabilităţi. Nu faceţi nimic pentru copil din ceea ce el poate face de unul singur. Dimpotrivă, încurajaţi-l şi ajutaţi-l să acţioneze şi să realizeze de sine stătător activităţi ce îi sunt potrivite vârstei: să mănânce, să se îmbrace, să-şi păstreze ghiozdanul şi cărţile în ordine, să-şi aranjeze patul, să îndeplinească munci uşoare (cum ar fi ştergerea prafului, udatul florilor, aranjarea mesei, spălarea veselei), să vă ajute la pregătirea cinei sau la îngrijirea animalelor. Pentru început, va trebui să supravegheaţi îndeplinirea sarcinii şi să-i oferiţi mai mult timp să exerseze activitatea. Apreciaţi şi lăudaţi eforturile depuse de copil. În acest mod veţi mări responsabilitatea şi dorinţa lui de a îndeplini sarcinile.
Fiţi atent(ă) ca munca pe care o face copilul să fie potrivită vârstei şi maturităţii lui. Aceasta înseamnă că sarcina pe care i-o daţi trebuie să fie în limita posibilităţilor copilului. Altfel, copilul simte că nu se descurcă şi asta îi scade încrederea în forţele personale. Un alt risc este să obosească peste măsură, ceea ce îi dăunează sănătăţii.
Munca pe care o face trebuie să se realizeze în condiţii potrivite – pe timpul zilei, la lumină, la o temperatură acceptabilă, fără influenţa unor substanţe chimice periculoase cum este fumul de ţigară sau insecticidele. În plus, orice activitate a copilului nu trebuie să-i răpească din timpul pentru somn, pregătirea lecţiilor şi comunicarea cu prietenii.
• Implicaţi-vă în viaţa sa şcolară
Copilul are nevoie de sprijin, înţelegere, apreciere şi multă încurajare. Indiferent de reuşita şcolară, când vine acasă după lecţii, ceea ce-şi doreşte cel mai mult este să audă o vorbă bună, să fie întâmpinat cu un zâmbet cald. Dacă îl întâlniţi cu: "Ce note ai primit azi?", nu simte că vă pasă cu adevărat de viaţa lui. Întrebaţi ce a făcut azi la şcoală, care a fost cel mai amuzant lucru, cel mai înfricoşător, interesant, trist etc.
Gândiţi-vă ce mai puteţi face pentru a susţine copilul:
- Observ şi apreciez eforturile copilului şi munca sa de elev;
- Mă asigur că merge zilnic la lecţii;
- Am grijă să fie îmbrăcat şi încălţat potrivit pentru şcoală;
- Îi verific din când în când temele pentru a vedea cum se descurcă;
- Discut personal sau la telefon cu profesorul;
- Particip la şedinţele de părinţi;
- Încurajez cititul de plăcere şi cel pentru studiu.
