2 ani de la ratificarea Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități – a rămas sau nu aceasta doar la nivel declarativ?

Acum doi ani, problema ratificării Convenției ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități a prins contur mai ales în rîndul societății civile active în acest domeniu. Convenția prezenta un concept nou de abordare a persoanelor cu dizabilitati si anume: abordarea persoanelor cu dizabilitati nu doar prin prizma protectiei sociale și a stării de sanatate, dar în primul rind prin prizma drepturilor omului si a incuziunii sociale.

Vocea poporului …

Făcînd un sondaj de opinie atît în rîndul persoanelor cu dizabilități cît și fără probleme de sănătate, aceștia s-au expus pe cit de multe pareri Pro, tot pe atit de multe si pozitii de skepticism față de rostul acestui document. Cei care au fost Pro ratificare, au apreciat gestul, spunînd că Moldova a pășit pe calea standardelor internationale în acest sens. Cei din urmă însă, au fost de parerea că odată cu ratificarea acestui act international, țara noastră nu poate implementa multe din prevederile acestui document si acesta ar putea ramîne doar la nivel declarativ.

Cei care consideră că efortul persoanelor cu dizabilități, a societății civile și a structurilor de stat laolaltă nu a fost în zadar, apreciază asta ca un pas foarte important pentru eliminarea neconcordanţelor terminologice si pentru clarificarea conceptelor de ”invalid”, ”handicapat” sau ”persoană cu dizabilități”. Foarte important a fost de asemenea, includerea si acceptarea traducerii oficiale a Convenției ONU cu termenul de ”persoană cu dizabilități” deși Republica Moldova utilizează încă în activitatea legislativă din domeniu termenul de ”invalid”. Menționăm că procesul de ratificare nu a fost o decizie ușoară datorită numărului mare de instituții avizatoare, dar și a schimbarilor politice și restructurărilor din administrația publică din această perioadă.

O țară obligată să respecte legea

Odată cu ratificarea Convenţiei, Republica Moldova îşi asumă obligaţia legală de a respecta standardele prevăzute de aceasta. După cum am menționat mai sus, Convenţia ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, marchează o schimbare importantă de paradigmă în domeniul dizabilităţii, de la un model medical, bazat pe caritate, la un model bazat pe drepturile omului. În acest sens, acestor oameni, persoanelor cu dizabilităţi, le este recunoscută valoarea umană inerentă şi beneficiază de aceleaşi drepturi civile, politice, sociale şi culturale ca şi ceilalţi cetăţeni.

Contribuția societății civile

Pe parcursul celor doi ani de la ratificare, societatea civilă a fost elementul cheie care a continuat să monitorizeze măsurile de implementare, adoptate de autorităţile responsabile în vederea aplicării efective a prevederilor Convenţiei, în toate domeniile acoperite de aceasta. Contribuția esențială adusă de ONG-urile active în domeniul dizabilității a constat cel mai mult în elaborarea de politici publice ce țin de prevederile Convenţiei şi al implicării însuși a persoanelor cu dizabilităţi în centrul acestor politici.

Pașii implementării

În acest sens, amintim că înainte de implementarea propriuzisă a Convenției ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, în primul rînd s-a lucrat la ajustarea legislaţiei naţionale conform prevederilor standardelor internaționale.

1. Acesta a rezultat cu elaborarea proiectului de ”Lege privind Incluziunea Socială a Persoanelor cu Dizabilităţi”, care la 27.11.2011 a fost aprobat în Parlament în prima lectură. Proiectul a fost elaborat cu suportul societăţii civile, şi majoritatea propunerilor şi obiecţiilor au fost luate în consideraţie.

2. A fost elaborată şi aprobată o nouă metodologie de determinare a dizabilităţii la copii şi la adulţi, în conformitate cu prevederile Clasificării internaţionale a Funcţionalităţii, Dizabilităţii şi Sănătăţii.

3. Prin Hotărîrea Guvernului nr. 722 din 22 septembrie 2011 a fost aprobat Regulamentul–cadru şi standardele minime de calitate pentru serviciul social „Echipa mobilă”. Serviciul social „Echipa mobilă” – este unul specializat, destinat persoanelor cu dizabilităţi medii sau severe (în special copiilor cu dizabilităţi), care oferă asistenţă socială şi suport la domiciliul beneficiarului.

4. În această perioadă a fost definitivat Proiectul Hotărîrii Guvernului cu privire la aprobarea Regulamentului-cadru privind organizarea şi funcţionarea serviciului social „Asistenţă personală” şi a Standardelor minime de calitate.

5. Serviciul tip „Respiro” este un serviciu social prestat membrilor familiilor care îngrijesc de persoane cu dizabilităţi. Scopul acestui serviciu este de a susţine familia respectivă şi a-i oferi o perioadă de răgaz prin găzduirea sau îngrijirea pe termen scurt a persoanei cu dizabilităţi.

6. Un alt serviciu destinat persoanelor cu dizabilităţi este Serviciul Asistenţa Parentală Profesionistă.

7. KHSIMA, în parteneriat cu Institutul de Cercetări Ştiinţifice în domeniul Ocrotirii Sănătăţii Mamei şi Copilului şi în coordonare cu Ministerul Sănătăţii, a creat o sală de ludoterapie în cadrul secţiei de neuropsihiatrie a Institutului, în care activează un psiholog care desfăşoară activităţi de evaluare complexă, consiliere psihologică, activităţi de recuperare şi psiho-corecţie copiilor cu dizabilităţi.

8. A fost adaptată o parte din infrastructura socială la necesităţile persoanelor cu dizabilităţi. Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor pe parcursul anului 2011 a întreprins măsuri în ceea ce priveşte adaptarea obiectivelor de menire socială la necesităţile persoanelor cu dizabilităţi prin asigurarea accesibilităţii în cadrul clădirilor şi construcţiilor, precum şi reguli pentru proiectarea accesului în clădirile sociale şi civile. Din păcate lucru incălcat cu regularitate de cei ce dau în exploatare aceste edificii publice.

9. În acești doi ani, societatea a fost mult mai mult informată despre problemele persoanelor cu dizabilități, chiar despre procesul de implementare al Convenției. Despre evenimente de lansare a serviciilor noi de asistenţă socială a persoanelor cu dizabilităţi. Au fost realizate mai multe spoturi despre incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi.

10. Pentru prima dată conform Convenției ONU copiii cu dizabilitati si cu Cerinte Educative Speciale au fost evaluate de către comisiile medico-psiho-pedagogice, care elaborează recomandări specifice pentru elaborarea planului educațional individualizat pentru fiecare copil cu dizabilități sau cu cerințe educaționale speciale. Aceleași Comisii vor acorda asistență si suport instituțiilor de învățămînt general în procesul de incuzilune a copiilor cu cerințe educaționale speciale în scopul incluziunii cu succes a acestora.

Schimbarea durează … nu se face peste noapte

Necătînd la situaţiile de dificultate în care s-a aflat Republica Moldova în acești ani, precum şi la posibilităţile restrînse, observăm că s-a reuşit totuşi înregistrarea numitor progrese în ceea ce priveşte implementarea Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități.

Conform datelor oferite de Ministerul Muncii, Protecției Sociale și a Familiei, în Republica Moldova, la 1 ianuarie 2012, numărul total al persoanelor cu dizabilităţi înregistrate în țară, constituia circa 179.815 persoane (dintre care copii - 14.034 persoane).

Un articol de: MARIANA ȚÎBULEAC