Copila desculță



În camera albă în care se află vântul  incercă să alunge orice urmă de vietate vie, iar frigul domnea profund peste liniștea locuinței.

În colțul camerei o copilă mai mult moartă de frig privea viața plină de optimism prin ochișorii ei verzi care emanau căldură sufletească. Aproape dezbrăcată și desculță micuța stătea ghemuită așteptând ca pe ușa care de mult nu mai era să intre cineva, poate persoana care o iubește ea cel mai mult, însă ochii ei se umezeau rapid la orice sunet scos de vântul puternic.

- Mamă..unde esti...se tot întrebă copila. Dar ziua de mult trecuse, apoi altele în șir iar de la măicuța sa nici o veste.

Slăbită de foame și frig se hotărâse singură să meargă în căutarea mamei, cu picioarele goale alerga haotic prin zăpada rece care îi intra în carne, îi storcea orice urmă de putere, gerul grozav de puternic o slăbise iar ninsoarea abudentă o îngheță profund făcându-i pielea vânătă de frig. Fulgii mari cădeau pe părul ei lung iar ea nici nu observa, căutând mereu cu ochii preafrumoasa femeie. După mult timp de mers inima fetiței începu să bată cu putere, simțind o mare durerere ,,Mama, zise micuța, mama, se simte rau, știu asta dar cum să ajung la ea? Din ochii ei mari cadeau șiruri de lacrime care se prelungeau pe fața. Vreau s-o văd pe mama înainte să moară, Doamne,te rog dă-mi șansa de a o vedea”.

Ninsoarea încetă parcă vrând s-o liniștească, vântul se domoli însă picioarele copilei erau moarte de frig, nu-și mai simția nici-o parte din corp. Departe, fetița bucuroasă observă o căsuță, lumina de la fereastră lumină peste văzduh iar fumul din horn se ridică mândru spre cer...,,Trebuie să ajung acolo zise copila, trebuie să ajung la căsuță, Doamne ajută-mă! Însă fulgii începu să cadă iarăși, era o avalanșă de fulgi mari, copila se ridică de jos încercă să alerge însă slăbită fiind căzuse iarăși pe zăpada rece ,,Vreau la mama”.... și ne mai având putere lăsase capul în jos gândindu-se la mama ei dar și la luminița care i-ar fi putut salva viața, însă era prea departe de ea...prea departe.

Daniela Timofti