Paradigma discriminării femeii în societate, încă, este nedepășită!

Femeia – geneza unui univers angelic , scufundat în vremuri. Mii de ani la rând s-au perindat generații  de poeți care au încercat să descrie, chipul blând de înger al femeii, elogiind candoarea și farmecul ei în nemuritoare versuri, dar nu au reușit, fiindcă este ireal să reproduci frumusețea excepțională și lumina acestei opere divine a naturii – Femeia.

Dumnezeu a creat femeia din coasta lui bărbatului, Adam , nu în semn de subordonare a ei, ci pentru a arăta prin ea frumusețea, duioșia și inocența omului. A făcut-o mai slabă pentru ca barbatul să o admire, a făcut-o sensibilă pentru ca bărbatul să o apere. Acest cuplu a fost creat pentru a se simți un tot întreg. Puțini au înțeles aceasta predestinație a femeii, lăsând pe umerii ei vina ieșirii din rai, care îi aparține , de fapt și celui care nu a protejat-o de cel răuvoitor. Secole la rând acest mit, precum și slăbiciunea fizică  , au fost folosite ca pretexte pentru a dezavantaja statutul social al femeii în societate.  Femeia nu a fost predestinată să sufere din cauza bărbatului, suficiente îi sunt chinurile pe care trebuie să le suporte, dăruind continuitate sământei vieții umane în univers.

Însă, realitatea actuală ne înspăimântă uneori. Ne șochează numărul de stereotipuri prin prisma îngustă a cărora este prejudiciată calitatea de a fi femeie, de a fi mamă. Degeaba sună în trâmbițe  sub prăfuite cărți amare glasuri de poeți ce ridică femeia la treapta divinității, căci tiparele fierbinți ale subminării femeii încing sângeros june tinere, nelăsându-le căi de satisfacere a supremei nevoi de autorealizare. Femeia prea mult a fost privită prin prisma rolului său tradițional, cel de a fi gospodină, de a naște, de a îngriji și educa copiii, de a fi o soție cuminte și supusă, cu putere limitată de decizie în cadrul familiei, și prea puțină atenție i-a fost acordată educației și realizării ei pe plan profesional. Din această nedreptate s-a născut  visul dintodeauna al femeilor – obținerea autonomiei si egalitătii de șanse , crez ce  a inspirat tranziția de la modelul „femeii servitoare, sclavă a bărbatului” la unul nou  și anume „femeia de afaceri sau femeia leader” ca fenomen al secolului XXI. Independența, încrederea în sine, inițiativa, perseverența, urcarea pe cele mai înalte trepte ale piramidei profesionale, sunt trasături ce caracterizează o nouă generație feminină.

Astăzi, suntem martorii tabloului epopeic al  ciocnirii civilizațiilor. Se confruntă mentalitatea de tip patriarhal, din perioada socialismului, în care statutul femeii în societate era inferiorizat,  cu concepțiile occidentale ce exprimă libertatea și emanciparea femeii pe toate planurile. Bătălia sexelor și generațiilor a accelerat evoluția teoriei feministe, care a pășit pe o serie de etape de dezvoltare, de la paradigma egalității ( ce urmărește în principal, să elimine dezavantajele femeii) la cea a diferenței sexuale ( ce subliniază necesitatea înlocuirii unui sistem care favorizează, prin natura sa, valorile masculine) și , respectiv, paradigma deconstrucției, care urmărește să creeze un echilibru între cele 2 abordări. Aceasta stare  de optim  poate fi atinsă prin recunoașterea diferențelor existente între bărbați și femei și asigurarea imperativă a șanselor egale de afirmare în societate.

Dincolo de abordările teoretice, discriminarea între sexe există în diverse planuri şi situaţii la nivel global: extrem de multiple sunt cazurile de discriminare  sexuală, la locul de muncă, în mediul politic.  Spre exemplu, conform statisticilor Organizației Naţiunilor Unite, în ţările mai puţin dezvoltate, două treimi din totalul analfabeţilor sunt  femei. Mai mult, violenţa îndreptată împotriva femeilor este o realitate universală, la nivel mondial, o treime dintre femei sau fete fiind bătute sau abuzate sexual pe parcursul existenţei lor. Mă întreb care sunt considerentele întemeiate ce oferă bărbaților prioritate  în  calea dezvoltării ființei umane? Nu pot sa-mi răspund, fiindcă consider acestea că nu există.

În România  s-a efectuat un studiu pe baza unor instrumente cantitative pentru a descoperi care sunt opiniile și tendințele  sociețății în problemele de discriminare dintre cele 2 genuri și care sunt cauzele care generează acest fenomen negativ. În cadrul acestui studiu, organizat pe un esantion reprezentativ  (50 de mii de studenti la cursurile de zi și învățâmânt la distanță ai Academiei de Studii Economice din București) s-au colectat informații despre caracteristicile sociale ale respondenților și s-a testat prin intermediul unei anchete consistența acestor variabile în cecea ce priveste , determinarea apariției și perpetuării discriminarii de gen. Astfel , aproape 85% din respondente și peste 56% dintre respondenți au considerat că, există discriminare de gen în țara noastră. Tinerii consideră că principalele cauze ale discriminări sunt prejudecățile existente în societatea românească (78% dintre respondente şi 49% dintre respondenţi). La mare distanţă, se situeaază opinia (împartaşită de 17% dintre respondente şi 12% dintre respondenţi) conform căreia femeile alocă prea mult timp activităţilor gospodăreşti; urmată de asumţia (agreată de 12% dintre respondenţi şi 7% dintre respondente) că, prin natura lor, femeile nu pot fi egale cu bărbaţii. Totodată, aproape 9% dintre respondente au apreciat şi faptul ca femeile nu se implică suficient de mult în cariera profesională. De ce s-a ajuns la această realitate neechitabilă? Cercetotorii conchid că radăcinile problemei derivă din rata ridicată a analfabetismului în rândul femeilor, care este cu 20 % mai ridicată decăt cea a barbaților.

Continuare pe blogul Anei Cristiuc