Impresii de la ultimul curs de macroeconomie

Astăzi am avut ultimul curs de macroeconomie avansată. A fost cel mai captivant curs, chiar. Înainte, însă, de a expune idea principală a acestuia, trebuie să vă arăt ceva. Interesant, pe bune, captivant pentru cei care au ceva răbdare pentru asimilare de idei interesante:

Economie. From the very beggining tre să spun că nu prea știu de ce am ales economie să fac venind la facultate. Am fost inițial atrasă de ASEM, iar alegerea facultății – oricum n-ai da-o, tot la domeniul economic rămâi.

Revin la cursul de azi.

Descoperirea esențială constă în faptul că nu banii aduc fericirea, cât de banal și ros la ureche nu sună, dar, totuși. Empiric ni s-a demonstrat că relație directă, evidentă și nealterată de erori între produs intern brut și nivelul de fericire – satisfacție a oamenilor nu există. Ba chiar mai mult – neexplicabilă relația. Revin la idee: țările lumii sunt clasate după diferite ”puncte de plecare”, cel mai important fiind Produsul Intern Brut, care, însă, așa cum și în prezentarea de sus a fost menționat: nu se bazează decât pe valori tangibile și cuantificabile, pe când ceea ce îi face pe oameni fericiți nu sunt banii.

Atunci mă întreb care e rolul economiștilor? (întrebarea asta îmi apare deja a nuștiu câta oară) Ei lucrează pentru un sistem creat artificial, care nici măcar în fond nu-i face fericiți pe oameni. Ceva detalii găsiți aici:

Map showing countries shaded by their position in the Happy Planet Index. The highest-ranked countries are bright green; the lowest are brown

Suficient e să vedem că americanii, care-s considerați avansați din punct de vedere economic, a pieții financiare, a instrumentelor financiare (care-au dat default recent) – nu-s cei mai fericiți de pe planetă (în figura de mai sus). Iar țările din America Centrală, care nu prea apar în topuri de bogății – sunt happy. Idea e că:

Am impresia că oamenii trăiesc doar în baza unuia dintre cei doi factori din Herzberg’s Two Factors Theory, care spune că factorul care trebuie să persiste (dar neefind cel mai important) este factorul de igienă (e.g. status, job security, salary and fringebenefits), iar cel mai important, care trebui să existe pentru a face oamenii să simtă că trăiesc, că respiră, că…. fac ceea îi face fericiți – lipsește: factorul doi – motivarea.